Se vorbeşte din ce în ce mai mult despre digitalizare în agricultură. Dar ce este de fapt aceasta?
Mulţi o privesc ca pe un concept nou şi se referă la una sau mai multe verigi ale sale, mai ales la softuri de gestiune a activităţilor din fermş şi la monitorizarea culturilor, a stării de vegetaţie a acestora, a evoluţiei buruienilor, bolilor şi dăunătorilor, a necesarului de substanţe minerale din sol în funcţie de starea culturilor etc. Eu aş numi-o, mai curând, o evoluţie a conceptului de agricultură de precizie, un alt pas spre agricultura inteligentă.
Despre agricultura de precizie s-a scris şi vorbit mult. S-a început cu sistemele de ghidare manuală, asistată sau automată, evitarea suprapunerilor prin controlul secţiunilor, aplicarea de doze variabile în funcţie de nevoile solului şi starea culturii, reducerea consumului de seminţe şi pesticide prin utilizarea unor maşini capabile să distribuie cât trebuie şi unde trebuie cu pierderi minime sau să recupereze surplusul de soluţie. S-a demonstrat că este foarte importantă asigurarea calităţii corespunzatoare apei folosite la tratamentele fitosanitare, monitorizarea bolilor, dăunătorilor, trecerilor pe sol, a maşinilor şi consumurilor, ţinerea sub control a costurilor. Pe baza acestor informaţii s-a trecut la utilizarea unor maşini combinate pentru efectuarea simultană a mai multor lucrări, maşini cu lăţimi mari de lucru şi cu productivitate mare care permit reducerea numărului de lucrări şi de treceri. De asemenea, au apărut o serie de inovaţii privind adaptarea tehnologiilor agricole la cultură, la condiţiile de sol şi la climă, inclusiv pentru diminuarea efectelor din ce în ce mai vizibile ale schimbărilor climatice.
Fără dar şi poate, agricultura de precizie este un mare pas înainte necesar pentru creşterea eficienţei activităţilor agricole, pentru creşterea producţiei şi controlul costurilor, maximizarea profiturilor şi protecţia mediului. Toate aceste componente ale agriculturii de precizie sunt de fapt verigi ale digitalizarii agriculturii, iar conceptul de digitalizare impune colectarea datelor, integrarea informaţiilor, procesarea şi selectarea acestora şi luarea deciziilor optime în cunoştiinţă de cauză. Cu alte cuvinte, digitalizarea este o continuare şi o completare a conceptului de “precision farming”. Digitalizarea este un integrator între datele de diferite feluri colectate de fermieri, prin analize complexe şi prin diferite sisteme inteligente ale maşinilor folosite, garduri virtuale pentru a proteja maşinile, managementul flotelor, hărţile de recoltă, de sol, de substanţe chimice necesare dezvoltării unei culturi, urmărirea evoluţiei solurilor, monitorizarea maşinilor, statistici etc şi comunicarea între maşini pentru o agricultură inteligentă şi profitabilă.
De ce este necesara digitalizarea?
Sunt câteva răspunsuri care apar instantaneu: nevoia de creştere a cantităţii de produse alimentare care să facă faţă creşterii populaţiei globului în condiţiile reducerii suprafeţelor agricole ca urmare a urbanizării şi ariilor industriale, creşterea exigenţelor fermierilor şi nevoia de recolte sustenabile, mai mari, pe suprafeţe cultivate mai mici şi reducerea costurilor şi a riscurilor crescânde datorate condiţiilor climatice extreme şi nu în ultimul rand, respectarea cerinţelor legale privind reducerea poluării, conservarea mediului şi lupta impotriva schimbărilor climatice şi deşertificării. Se urmăreşte de fapt creşterea eficienţei agriculturii în general. Se ştie că doar o mică parte din pesticidele aplicate ajung la plantele ţintă, doar parte din azotul aplicat este folosit de către plante, doar o parte din performanţele maşinilor agricole este folosită şi exemplele pot continua. Digitalizarea are sarcina de a îmbunătăţi această situaţie.
Cum se face integrarea informaţiilor?
Infrastructura fizică pentru conectivitatea maşinilor cuprinde o memorie externă (USB Stick), sau un bluetooth (BTM-nivelul simplu) sau un modul de conectare (CTM-nivelul expert) care transmit informaţiile în cloud şi o platformă care conectează toate sursele externe de date.
Această platformă digitală (de exemplu DKE Agrirouter) permite fermierilor şi prestatorilor de servicii să schimbe date de la/ şi cu maşinile unui număr larg de producători. DKE Agrirouter doar transferă date, nu le salvează. Mulţi fermieri sunt “multicolori”, adică au utilaje de la mai multi producători, iar acest Agrirouter conecteaza toate datele între maşini şi le transferă către fermier.
La nivel european există o organizatie independentă, AEF (Agricultural Industry Electronics Fundation), care are ca obiective implementarea standardelor electronice (ca ISOBUS) şi dezvoltarea şi implementarea noilor tehnologii, la care au aderat principalii producători de maşini agricole (AGCO, Claas, SDF-Same-Deutz-Fahr, John Deere, CNH, Krone, Poettinger, Kverneland etc). AEF certifică compatibilitatea şi conectivitatea diferitelor computere ale diferitelor maşini. Graţie acestui organism, compatibilitatea dintre diferite utilaje şi tractoarele existente se poate verifica pe internet sau printr-o aplicaţie pe mobil.
Digitalizarea a avut o evoluţie rapidă în ultimii ani: de la sub 5% din capacităţile tehnologice informaţionale care erau digitale în 1993, s-a ajuns în 2002 la puţin peste 50%, iar după 2007 a depăşit 94%.
Tendinţele pentru următorii ani din punctul de vedere al digitalizării sunt: generalizarea autoghidării, controlul dozelor aplicate, aplicarea dozelor variabile şi controlul secţiunilor, optimizarea reglajelor automate, dezvoltarea maşinilor autonome şi robotizate, apoi utilizarea pe scară largă a fotografiilor din satelit sau luate de drone, extinderea utilizării senzorilor pentru sănătatea plantelor, senzorilor de recoltă şi de calitate a solului, realizarea şi utilizarea hărţilor multistrat care suprapun informaţii de diverse tipuri, transferul datelor, selecţia şi analiza acestora, crearea de softuri multidisciplinare, a platformelor publice de date, instruirea operatorilor şi a fermierilor care să ia deciziile corecte.
Atât constructorii de maşini cât şi producătorii de seminţe, pesticide şi îngrăşăminte, universităţile şi fermierii sunt implicaţi în acest proces. Există deschidere, voinţă şi determinare din partea tuturor acestor factori pentru atingerea acestor deziderate şi devine o certitudine că agricultura viitorului va fi digitală.
Dr. ing. Florin Neacsu, NHR Agropartners SRL
