Lucrările din această toamnă, o nouă provocare pentru fermieri

În general, dar cu precădere în acest an în care ne-am confruntat cu secetă prelungită şi multe zile cu temperaturi caniculare, trebuie acordată o atenţie mai mare lucrărilor de pregatire a terenului pentru culturile de toamnă, pentru a conserva apa ramasă în sol, pentru a evita evaporarea şi a favoriza acumularea apei din ploile care vor urma. În acest sens, Florin Neacşu, director general adjunct NHR Agropartners, face câteva recomandări privind modul de lucru al solului în diferite condiţii şi tipurile de utilaje ce pot fi folosite.

Considerând că s-a efectuat în spatele combinei (imediat după recoltat, fără nicio zi întârziere) o lucrare de dezmiriştit (la 4-8 cm, cu un combinator cu aripioare care sparge crusta, afânează solul întrerupând legătura cu atmosfera a capilarelor prin care se evaporă puţina apă rămasă în sol, taie rădăcinile buruienilor, amestecă resturile vegetale cu solul, lăsând la suprafaţă un strat protector de mulci, dar şi care stimulează răsărirea samulastrei şi a buruienilor, în funcţie de cultura care urmează), se fac anumite lucrări de pregătire pentru semănat. Fie că semănăm păioase, fie rapiţă, regula este aceeaşi: cât mai puţine treceri pe sol şi cât mai puţine lucrări şi, pe cât posibil, evitarea lucrărilor prin care se evaporă o mare cantitate de apă sau rămân bulgări mari care se mărunţesc foarte greu, prin mai multe treceri cu utilaje de prelucrat solul. Există tendinţa ca, acolo unde solul nu este prea uscat şi sunt condiţii, în loc de dezmiriştit să se facă o arătură superficială sau chiar una adâncă, ce încorporează resturile vegetale şi favorizează infiltrarea apei în sol, dacă plouă. Din păcate, arătura de vară produce o pierdere mare de apă din sol şi, dacă nu plouă, nu sunt condiţii bune pentru înfiinţarea noii culturi. Totuşi, dacă se face arătura de vară, aceasta trebuie nivelată şi tasată, pentru reducerea suprafeţei de evaporare a apei. Dacă nu s-a arat, dar s-a efectuat dezmiriştirea, trebuie controlate buruienile şi apoi se poate face o lucrare de afânare mai profundă, cu un combinator care poate lucra la 25-35 cm. Acesta are rolul de a sparge hardpanul şi a afâna solul pe toată lăţimea de lucru. Se recomandă utilizarea unui combinator cu organe tip ancoră cu dălţi (fig. 1), la care se demontează aripioarele de la dezmiriştit. Pentru a evita acumularea resturilor vegetale sub cadru şi în faţa organelor de lucru, o gardă la sol mare şi montarea organelor de lucru pe trei sau patru rânduri este recomandată (vezi modelele Syncro sau Terria de la Poettinger). Reglarea adâncimii trebuie făcută foarte precis, cu ajutorul roţilor de sprijin din faţă şi al tăvălugului. Dacă nu dispunem de combinatorul potrivit, se poate folosi o grapă cu discuri scurtă, la adâncime de maxim 10-15 cm. Dacă se amână semănatul, este bine să se facă nivelarea şi tasarea solului pentru a reţine apa.

Pregătirea patului germinativ

Pregătirea patului germinativ se face cu un combinator cu organe elastice, la adâncimea de semănat. Pentru rapiţă, care se seamănă la 2-4 cm, se recomandă un combinator care are tăvălugi atât în faţă, cât şi în spate, pentru a putea regla şi menţine adâncimea de lucru precisă, la câţiva centimetri. Şi la acest combinator, montarea organelor elastice trebuie facută pe mai multe rânduri, pentru a asigura o distanţă suficientă între ele şi pentru a nu aglomera resturile vegetale în faţa lor.

De cele mai multe ori este necesară o erbicidare prealabilă. Totodată, se poate administra prima tranşă de îngrăşământ, care se poate încorpora cu combinatorul. Având în vedere că păioasele se seamănă la distanţă mică între rânduri (de obicei 12,5 cm), deci rădăcinile viitoarelor plante se hrănesc din toată această suprafaţă, nu este necesară fertilizarea localizată odată cu semănatul, care complică şi întârzie lucrarea. Este preferabil ca fertilizarea să se facă înainte de semănat, cu o maşină cu productivitate mare. Cu toate acestea, dacă dispunem de o semănătoare de păioase cu fertilizare şi timpul ne permite, putem reduce o trecere pe sol, deci compactăm mai puţin şi mai reducem consumul de motorină şi de manoperă. În ambele variante, efectul este aproape acelaşi, şi în circa 10 zile de la răsărire aproape că nu se mai observă nicio diferenţă între culturi. Dacă lucrările se fac chiar înaintea semănatului, se poate face tasarea solului după. Aceasta are rolul de a elimina pungile de aer din sol (care favorizează evaporarea), de a asigura un contact optim între seminţe şi sol şi de a nivela coamele rămase după semănat, care pot favoriza formarea crustei în cazul unei ploi. În cazul în care cultura premergătoare a fost floarea-soarelui sau porumb, pentru a uşura lucrările ulterioare, pentru a favoriza descompunerea resturilor vegetale şi a combate anumite boli şi dăunători din cultura anterioară se poate folosi o tocătoare de resturi vegetale, de preferat cu tamburi cu cuţite, gen Maxicut de la Dal-Bo, care, pentru a mări greutatea şi agresivitatea, sepot umple cu apă. Sau o tocătoare acţionată de la priza de putere, dar care este mai energointensivă, are productivitate mai mică şi consum de combustibil mai mare.

În funcţie de sol şi de cultura premergătoare, se poate face o scarificare la o adâncime cu 10-15 cm sub adâncimea uzuală de arat, care sparge hardpanul format de regulă la adâncimea de arat (dacă se ară mai mulţi ani la aceeaşi adâncime), creează condiţii pentru infiltrarea apei în sol şi afânează solul. Dacă solul are un drenaj relativ bun, nu trebuie deranjat la adâncime mai mare. Scarificatorul cu organe tip ancoră, cu aripioare, cu unghi de atac mic pentru a uşura pătrunderea în sol şi pentru a-l afâna corespunzător, trebuie să fie dotat cu un tăvălug cu colţi sau cu discuri, care mărunteşte bolovanii şi nivelează. Dacă pe sol rămâne o cantitate mai mare de resturi vegetale, se recomandă folosirea unei semănători cu brăzdare cu discuri. Pentru reducerea pierderii apei, într-un sol mai puţin pregătit, se poate folosi cu rezultate excelente o semănătoare în mulci, care pregăteşte solul în aceeaşi trecere cu semanatul, fie pe toată lăţimea, fie doar în benzi (strip till) de câţiva centimetri, în care pătrund brăzdarele de semănat.

Semănătoarea Poettinger Terrasem (disponibilă de la 3 la 9 m) are ambele posibilităţi de pregătire cu o garpă cu discuri scurtă sau cu discuri ondulate.

Uniformitatea adâncimii de semănat este esenţială pentru o răsărire uniformă, ca prim pas spre o dezvoltare uniformă şi ajungerea la maturitate a întregii culturi aproximativ în acelasi timp. În concluzie, ideea de bază este să evităm multe treceri pe sol şi răvăşirea exagerată a solului, care favorizeaza pierderea apei. Cu lucrările astfel făcute, o toamnă bună, cu ploi suficiente şi liniştite şi o iarnă blândă, cu zăpadă din belşug, sunt create condiţiile minime pentru obţinerea unor recolte bogate în anul următor! Spor la treabă!

Articol preluat din Revista Agrimedia ediția 1-14 Septembrie 2020